Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. historiographe, lat. historiographus)
1. autor, scriitor însărcinat oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric (III).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. historiographie)
1. știință auxiliară a istoriei care studiază dezvoltarea cunoștințelor, perfecționarea metodelor de cercetare, scrierile istorice, știința istoriei.
2. totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită țară sau epocă; totalitatea lucrărilor istorice referitoare la o problemă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. historique, lat. historicus, it. istorico)
1. adj. care ține de domeniul istoriei, referitor la istorie; (p. ext.) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc.
2. care se schimbă în cursul istoriei.
3. corespunzător faptelor din istorie; real.
4. cronologic.
5. s. n. expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amănunțit.
6. s. m. specialist în istorie; istoriograf.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (paşopt /1848/ + ism)
1. ideologia participanților la Revoluția de la 1848 din țările române, având ca trăsătură principală conștiința individualității naționale, crearea istoriografiei, prețuirea acordată literaturii populare, înclinarea de a explora trecutul în scop propagandistic etc.