Parte de vorbire: s.
Origine: (it. italianismo, fr. italianisme)
1. cuvânt, expresie, element de jargon de origine italiană.
2. curent lingvistic iniţiat de Heliade Rădulescu, care urmărea apropierea, prin mijloace artificiale, a limbii române de limba italiană.
3. habitudine, caracter italian.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. italianista)
1. I. care aparține italienismului, privitor la italienism.
2. II. adept al italienismului.
3. specialist în italienistică.
4. specialist în limba și cultura italiană.