itinerar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. itinéraire, lat. itinerarium)

1. traseu pe care se desfășoară o călătorie; parcurs.
2. planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte.

radioitinerar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. radioroute)

1. itinerar urmat de o aeronavă care se conduce după semnalele primite de la farurile hertziene.

caravană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caravane, /3/engl. caravan)

1. convoi de călători care străbate deșertul (pe cămile).
2. ansamblu de turiști și vehicule rutiere care se deplasează în grup pe același itinerar.
3. grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează același itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.).
4. rulotă de turism.

croazieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. croisière)

1. călătorie de agrement pe o navă de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale.
2. (sintagmă) viteză de ~ = viteză de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, în condiții normale, pe un parcurs lung; viteza normală după probe.
3. (sintagmă) viteză de ~ = (fig.) ritm normal de activitate după o perioadă de adaptare.
4. acțiune de patrulare pe mare în timp de război executată de către o navă militară.

cursă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. course, /2/ engl. course)

1. drum, distanță de străbătut.
2. traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe același itinerar, după un orar stabilit.
3. vehicul care parcurge un astfel de traseu.
4. unghi format de direcția în care se mișcă o navă comercială cu direcția nordului.
5. (fam.) alergătură, umblet.
6. (pl.) alergări de cai.
7. (fig.) întrecere, competiție.
8. întrecere sportivă în care mai mulți concurenți parcurg repede o anumită distanță.
9. (alp.) orice ascensiune în munți.
10. mișcare, deplasare rapidă a unui obiect în spațiu.
11. lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte.

kilometraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kilométrage)

1. măsurarea în kilometri a unui itinerar.
2. distanța, în kilometri, parcursă de un autovehicul.
3. aparat de bord care înregistrează distanța parcursă.

marșrut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. marşrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout)

1. itinerar, traseu.
2. mers al unui tren de marfă de lung parcurs, care nu ia și nu lasă vagoanele în stații.
3. metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită.

microraliu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. micro-rallye)

1. raliu desfășurat pe un itinerar mai scurt; miniraliu.