Dictionar

Rezultate principale (Izbire):

Izbire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. izbi)

1. acțiunea de a (se) izbi și rezultatul ei; lovire, lovitură; izbit, izbitură.

2. (fig.) lovitură cumplită și neașteptată a unor necazuri.

3. (fig.) impresionare a cuiva de către ceva sau cineva.

4. (pop.) asemănare cu cineva.

5. (fig.) pedepsire.

6. (înv.) atac.


Rezultate secundare (Izbire):

Buciardă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucharde)

1. ciocan prevăzut pe feţele de izbire cu dinţi în formă piramidală, pentru a imprima pe faţa pietrelor de construcţie adâncituri regulate.


Coliziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collision, lat. collisio)

1. lovire, ciocnire de tendinţe, forţe, de interese contrare; conflict.

2. izbire puternică între două corpuri care se mişcă în sensuri opuse.

3. (fig.) încăierare, confruntare.

4. abordaj.

5. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime.


Difracţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffraction)

1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se şi în spatele acestora.

2. modificare a direcţiei unui val la izbirea cu un obstacol.


Percuţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. percussion, lat. percussio)

1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate.

2. lovire, ciocnire, izbire.

3. instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc.

4. grupă din orchestră din astfel de instrumente.

5. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos.


Undare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. unda)

1. mișcare a valurilor; unduire, legănare.

2. izbire ușoară a valurilor; freamătul undelor.

3. trecerea unui lichid în stare de vapori prin clocotire în toată masa lui; fierbere.

4. (var.) undire, (înv.) undezare.


Izbitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (izbi + -tură)

1. lovitură puternică; izbeală, izbire.

2. locul, urma, semnul rămas în urma unei lovituri; contuzie.

3. (var.) izbătură.