Rezultate principale (Izbire):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. izbi)
1. acțiunea de a (se) izbi și rezultatul ei; lovire, lovitură; izbit, izbitură.
2. (fig.) lovitură cumplită și neașteptată a unor necazuri.
3. (fig.) impresionare a cuiva de către ceva sau cineva.
4. (pop.) asemănare cu cineva.
5. (fig.) pedepsire.
Rezultate secundare (Izbire):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucharde)
1. ciocan prevăzut pe feţele de izbire cu dinţi în formă piramidală, pentru a imprima pe faţa pietrelor de construcţie adâncituri regulate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collision, lat. collisio)
1. lovire, ciocnire de tendinţe, forţe, de interese contrare; conflict.
2. izbire puternică între două corpuri care se mişcă în sensuri opuse.
3. (fig.) încăierare, confruntare.
4. abordaj.
5. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffraction)
1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se şi în spatele acestora.
2. modificare a direcţiei unui val la izbirea cu un obstacol.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. percussion, lat. percussio)
1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate.
3. instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc.
4. grupă din orchestră din astfel de instrumente.
5. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. unda)
1. mișcare a valurilor; unduire, legănare.
2. izbire ușoară a valurilor; freamătul undelor.
3. trecerea unui lichid în stare de vapori prin clocotire în toată masa lui; fierbere.
4. (var.) undire, (înv.) undezare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (izbi + -tură)
1. lovitură puternică; izbeală, izbire.
2. locul, urma, semnul rămas în urma unei lovituri; contuzie.