Dictionar

izbitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (izbi + -tură)

1. lovitură puternică; izbeală, izbire.
2. locul, urma, semnul rămas în urma unei lovituri; contuzie.
3. (var.) izbătură.
 

cavitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cavitation)

1. (tehnologie) fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul.
2. (hidraulică) formarea de bule de gaz și vapori într-un lichid supus depresiunii.
3. (fizică) formarea de cavități gazoase într-un lichid supus undelor ultrasonice.
4. (var.) (înv.) cavitațiune.
 

contrast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contraste)

1. deosebire izbitoare între două sau mai multe lucruri, stări, acțiuni etc.
2. diferență între densitățile extreme ale unei imagini fotografice.
3. efect artistic obținut de un scriitor, pictor etc. prin opoziția ritmului, a ideilor, culorilor.
4. gen de poezie lirică medievală în care era folosit efectul artistic al opozițiilor de ritm, de idei etc.
 

epata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. épater)

1. a impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi.
 

flagrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. flagrant, lat. flagrans)

1. evident, izbitor.
2. ~ delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui.
 

frapant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. frappant)

1. bătător la ochi, izbitor, șocant.
 

revers

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. revers, lat. reversus, germ. Revers)

1. dos al unei medalii, monede, hârtii scrise etc.
2. ~ul medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru.
3. (fig.) aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unei situații etc.
4. (mil.) partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor.
5. (geol.) suprafață structurală slab înclinată.