Parte de vorbire: s.f.
Origine: (izbi + -tură)
1. lovitură puternică; izbeală, izbire.
2. locul, urma, semnul rămas în urma unei lovituri; contuzie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. izbi)
1. acțiunea de a (se) izbi și rezultatul ei; lovire, lovitură; izbit, izbitură.
2. (fig.) lovitură cumplită și neașteptată a unor necazuri.
3. (fig.) impresionare a cuiva de către ceva sau cineva.
4. (pop.) asemănare cu cineva.
5. (fig.) pedepsire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (izbi + -eală)
1. lovitură puternică; izbitură.
2. repezire violentă în ceva sau în cineva; izbitură.