Rezultate secundare (Izbucni):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. izbucni)
1. acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire, (înv.) izbucneală.
2. erupție neașteptată a unui vulcan.
3. explozie neașteptată a unei arme de foc.
4. manifestare zgomotoasă sau violentă a unui om.
5. (fig.) naștere bruscă a unei pasiuni sau revolte.
8. (var.) zbucnire, (înv.) izbâcnire.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (re- + izbucni)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)
1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)
1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colérique)
1. (om, temperament) irascibil, nervos, cu izbucniri de mânie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déclarer, lat. declarare)
1. tr. a spune, a afirma, a face cunoscut (ceva).
2. a comunica ceva oficial în faţa unei autorităţi.
3. a mărturisi.
5. a pronunţa asupra cuiva o sentinţă judecătorească.
6. refl. a începe, a izbucni, a se manifesta.
7. a se pronunţa public, a lua atitudine pentru, ori împotriva cuiva, sau a ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclat)
1. strălucire, izbucnire a luminii emise de un far sau de o geamandură luminoasă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éclater)
1. a străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire.
2. (fig.) a izbucni, a se manifesta violent, brusc.