Rezultate secundare (Izgonit):
Parte de vorbire: adj., s.m.f. (învechit)
Origine: (izgoni + -tor)
1. (persoană) care obligă pe cineva să plece, care fugărește pe cineva.
2. (persoană) care demite pe cineva.
3. (persoană) care exilează pe cineva.
4. (persoană) care persecută pe cineva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (proscrie)
1. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat.
2. adj. (despre idei, acţiuni etc.) interzis, oprit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. izgoni)
1. acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare, izgonit.
2. exilare; fugărire; obligare a cuiva să plece.
3. (fig.) determinare a dispariției unui fenomen.
4. (înv.) demitere a unei persoane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expulsable)
2. care poate fi scuipat, eliminat.
3. care poate fi izgonit din țară, exilat.