Dictionar

Rezultate principale (Jargon):

Jargon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jargon)

1. limbaj specific anumitor categorii sociale sau profesionale, cu o sferă de circulaţie restrânsă, care nu are fond principal de cuvinte şi o structură gramaticală proprie.


Rezultate secundare (Jargon):

Jargonafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jargonaphasie)

1. tulburare de limbaj constând din folosirea de către bolnavi a unor cuvinte noi, inexistente.


Jargonagrafie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jargonapraphie)

1. tulburare a expresiei grafice constând din substituirea termenilor inteligibili cu cuvinte corespunzătoare.


Jargonaut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (jargon + -naut)

1. creator de jargon nou, care atentează la puritatea limbii (în Europa).


Jargonizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (jargon + - iza)

1. transformare a limbajului cotidian în jargon.


Aculalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acoulalia)

1. limbaj în care predomină jargonofazia şi nonsensurile.


Italienism

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. italianismo, fr. italianisme)

1. cuvânt, expresie, element de jargon de origine italiană.

2. curent lingvistic iniţiat de Heliade Rădulescu, care urmărea apropierea, prin mijloace artificiale, a limbii române de limba italiană.

3. habitudine, caracter italian.


Jargonaut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (jargon + -naut)

1. creator de jargon nou, care atentează la puritatea limbii (în Europa).


Jargonizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (jargon + - iza)

1. transformare a limbajului cotidian în jargon.


Străinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (străin + -ism)

1. element lexical de origine străină, de jargon; inism.