Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gênant)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contrariant)
1. care contrariază.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. débrouillage)
1. acțiunea de a (se) debruia; debruiere.
2. capacitatea de a ieși din necazuri, din situații jenante.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dissimulation, lat. dissimulatio)
1. acțiunea de a disimula și rezultatul ei; disimulare.
2. faptul de a ascunde sau de a fi ascuns, de a masca un obiect, un sentiment, o acțiune etc.
3. acțiune prin care o persoană încearcă să ascundă, prin minciună sau prin mijloace frauduloase, un fapt jenant sau compromițător.
4. (var.) disimulațiune, (înv.) disimulăciune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. panne)
1. nefuncționare accidentală a unei mașini, a unui autovehicul.
2. a rămâne în ~ = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă.
3. poziție a unei nave cu pânze care nu înaintează, având velele orientate invers, astfel încât efectul vântului se anulează.
4. grindă longitudinală rezemată pe elementele transversale de rezistență ale acoperișului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pénible)
1. care provoacă o impresie neplăcută; supărător, jenant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embarras)
1. ambuteiaj.
2. obstacol care oprește, care împiedică realizarea a ceva; ceea ce împiedică o acțiune, i se opune, o încetinește.
3. poziție jenantă, situație dificilă și enervantă; jena rezultată din această situație.
4. disconfort în acțiune sau vorbire; confuzie, jenă.
5. stare de spirit care rezultă dintr-o situație dificilă; incertitudine intelectuală.
6. încurcătură, jenă financiară, penurie.