canelură
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. cannelure)
Etimologie: (fr. cannelure)
1. șant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafața vaselor.
2. (tehn.) șant puțin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut.
3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori.