Dictionar

Rezultate secundare (Jind):

Jinduire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (jindui)

1. faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială.

2. dorință după ceva; jinduit.

3. poftă mare după ceva; jinduit.

4. (înv.) invidie.

5. (var.) (înv.) jânduire.


Jinduit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (jindui)

1. dorință după ceva; jinduire.

2. poftă mare după ceva; jinduire.

3. (înv.) invidie.

4. (var.) (înv.) jânduit.


Jinduit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (jindui)

1. care jinduiește.

2. (despre lucruri) poftit, râvnit.

3. (despre oameni; cu sens activ) jinduitor, doritor.

4. (despre oameni) dorit.

5. (var.) (înv.) jânduit.


Jandarm

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. gendarme)

1. militar din jandarmerie, corp de armată sau poliție militară care asigură siguranța publică.

2. (fig.) cineva care afișează un aer de autoritate, care își asumă sarcina de a aduce ordine.

3. (fam.) femeie solidă cu un aer autoritar; femeie cu aspect masculin și maniere autoritare; virago.

4. (var.) (înv.) jandar, jandarnic, jăndar, jândar, jendar, jendariu, jendarm, jindar, jindariu.


Jinduit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (jindui)

1. care jinduiește.

2. (despre lucruri) poftit, râvnit.

3. (despre oameni; cu sens activ) jinduitor, doritor.

4. (despre oameni) dorit.

5. (var.) (înv.) jânduit.


Jinduit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (jindui)

1. dorință după ceva; jinduire.

2. poftă mare după ceva; jinduire.

3. (înv.) invidie.

4. (var.) (înv.) jânduit.


Jinduire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (jindui)

1. faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială.

2. dorință după ceva; jinduit.

3. poftă mare după ceva; jinduit.

4. (înv.) invidie.

5. (var.) (înv.) jânduire.