Rezultate secundare (Jind):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (jindui)
1. faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială.
2. dorință după ceva; jinduit.
3. poftă mare după ceva; jinduit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (jindui)
1. dorință după ceva; jinduire.
2. poftă mare după ceva; jinduire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (jindui)
1. care jinduiește.
2. (despre lucruri) poftit, râvnit.
3. (despre oameni; cu sens activ) jinduitor, doritor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. gendarme)
1. militar din jandarmerie, corp de armată sau poliție militară care asigură siguranța publică.
2. (fig.) cineva care afișează un aer de autoritate, care își asumă sarcina de a aduce ordine.
3. (fam.) femeie solidă cu un aer autoritar; femeie cu aspect masculin și maniere autoritare; virago.
4. (var.) (înv.) jandar, jandarnic, jăndar, jândar, jendar, jendariu, jendarm, jindar, jindariu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (jindui)
1. care jinduiește.
2. (despre lucruri) poftit, râvnit.
3. (despre oameni; cu sens activ) jinduitor, doritor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (jindui)
1. dorință după ceva; jinduire.
2. poftă mare după ceva; jinduire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (jindui)
1. faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială.
2. dorință după ceva; jinduit.
3. poftă mare după ceva; jinduit.