Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. iocularis, din ioculus „glumă mică”)
1. caracterizat prin glume și bună dispoziție; spus sau făcut în glumă; glumeț.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. engl. jocularity)
1. comportament sau remarci pline de umor.
Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)
1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.
2. text, publicație care anunță ceva.
3. comunicat publicitar într-un organ de presă.
4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.
5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bac)
1. carte fără valoare (la jocul de maca).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bank)
1. (la jocul de cărţi) banii puşi în joc de cel ce ţine jocul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. banco)
1. inv. (la jocul de bacara) totalitatea mizelor depuse de jucători.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capot)
1. lovitură la jocul de cărţi, dată de un jucător care nu face nici o levată.