Dictionar

Rezultate principale (Judo):

Judo

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. judo)

1. sport olimpic, asemănător cu luptele, originar din Japonia.


Rezultate secundare (Judo):

Judocan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. judoka)

1. sportiv care practică judo.


Contra 3

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contrer)

1. a contrazice, a riposta.

2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră.

3. (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă.


Contră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre)

1. lovitură de răspuns, promptă, pe atacul adversarului, la box, scrimă, lupte, judo.

2. acţiunea de a contra la bridge.


Dan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dan)

1. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marţiale japoneze (judo, karate, aikido etc.).


Greco-roman, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gréco-roman)

1. referitor la civilizaţia grecilor şi romanilor.

2. lupte ~e = varietate de lupte care nu admit prinderea, decât de sub centură, şi exclud loviturile la judo sau catch.


Judocan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. judoka)

1. sportiv care practică judo.


Marţial, -ă 1

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. martial, it. marziale)

1. ostășesc, militar; de război.

2. impunător, solemn, grav.

3. arte ~e = discipline sportive de atac și apărare, de origine japoneză (karate, aikido, judo, kendo), bazate pe un fond moral provenind de la samurai.

4. lege = lege care autorizează intervenția forței armatei în caz de tulburări interne.

5. curte = tribunal militar în timp de război sau de stare excepțională, care judecă după legi militare.