Rezultate principale (Judo):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. judo)
1. sport olimpic, asemănător cu luptele, originar din Japonia.
Rezultate secundare (Judo):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. judoka)
1. sportiv care practică judo.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contrer)
1. a contrazice, a riposta.
2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră.
3. (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre)
1. lovitură de răspuns, promptă, pe atacul adversarului, la box, scrimă, lupte, judo.
2. acţiunea de a contra la bridge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dan)
1. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marţiale japoneze (judo, karate, aikido etc.).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gréco-roman)
1. referitor la civilizaţia grecilor şi romanilor.
2. lupte ~e = varietate de lupte care nu admit prinderea, decât de sub centură, şi exclud loviturile la judo sau catch.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. judoka)
1. sportiv care practică judo.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. martial, it. marziale)
1. ostășesc, militar; de război.
3. arte ~e = discipline sportive de atac și apărare, de origine japoneză (karate, aikido, judo, kendo), bazate pe un fond moral provenind de la samurai.
4. lege ~ă = lege care autorizează intervenția forței armatei în caz de tulburări interne.
5. curte ~ă = tribunal militar în timp de război sau de stare excepțională, care judecă după legi militare.