Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. justification, lat. iustificatio)
1. acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificare.
2. ansamblu de argumente prezentate de cineva în apărarea sa; faptul de a se justifica, de a-și dovedi nevinovăția.
3. un motiv, o explicație sau o scuză despre care cineva crede că oferă un sprijin convingător sau acceptabil pentru a explica un comportament, o credință sau un eveniment.
4. (tipografie) acțiunea de a justifica o linie, de a da unei linii lungimea potrivită prelungind sau scurtând spațiile libere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. justificatif)
1. care serveşte pentru a justifica; justificator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. justificateur)
1. care justifică pe cineva sau ceva; care servește la justificare; justificativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., gr. apeirophobia)
1. teamă excesivă, nejustificată, de infinit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. bacillophobia)
1. teamă patologică, nejustificată, de bacili sau de alte microorganisme patogene și de bolile provocate de acestea; microbofobie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contremarque)
1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului.
2. (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit.
3. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryophobie)
1. teamă excesivă şi nejustificată de frig.
Parte de vorbire: s.
Origine: (denega)
2. (jur.) ~ de dreptate = refuzul nejustificat al unei instanţe judecătoreşti de a soluţiona o pricină cu care a fost sesizată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. facture)
1. act justificativ în care se consemnează cantitatea, calitatea, preţul etc. mărfurilor cumpărate sau expediate.