Rezultate secundare (Lăcomie):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstinent, lat. abstinens)
1. (cel) care practică abstinenţa.
2. (cel) care se abţine înfrângându-şi o plăcere.
3. cumpătat, lipsit de lăcomie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adephage)
1. (despre animale) care devorează, își înghite mâncarea cu lăcomie; vorace.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. αργυροφιλια)
1. (mai ales despre clericii care iau bani pentru cele sfinte) dragoste, lăcomie pentru bani sau posesiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avidité, lat. aviditas)
1. însuşire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată.
2. (chim.) proprietate a unor substanţe de a reacţiona cu intensitate faţă de altele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cupidité, lat. cupiditas)
1. lăcomie de bani, sete de câştig.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. dévorateur)
1. (animal, persoană) care devorează, mănâncă cu lăcomie; devorant.
2. (figurat) (cel, cea) care consumă repede și din belșug.
3. (cel, cea) care consumă, distruge (ex. foc ~).