Dictionar

fanfaron, -oană

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fanfaron)

1. om lăudăros, care face pe viteazul.
 

fanfaronadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fanfaronnade)

1. discurs, comportament de fanfaron; lăudăroşenie; gasconadă.
 

gascon, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. gascon)

1. I. referitor la Gasconia, locuitorii ei, limba lor.
2. (locuitor) din Gasconia.
3. (cel) care este plăcut și priceput, dar fanfaron și lăudăros precum sunt, după reputație, oamenii din Gasconia.
4. (s.n.) dialect vorbit de gasconi.
 

gasconadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gasconnade)

1. lăudăroşenie, fanfaronadă.
 

hlestacovism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. hlestakovscina)

1. lăudăroşenie uşuratică şi mincinoasă.
 

iactanţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. iactancia, fr. jactance)

1. înfumurare, îngâmfare, vanitate.
2. lăudăroşenie, fanfaronadă.