Dictionar

ENDO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. endon „spre interior, înăuntru”)

1. „intern, interior, înăuntru, lăuntric”.


Entelehie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entéléchie)

1. (fil.; la Aristotel) scop lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei şi ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei.


Interior, -oară

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. interior, fr. intérieur)

1. adj. situat înăuntrul unui spațiu limitat, al unui lucru etc.; intern.

2. (fig.) for ~ = conștiință.

3. s. n. partea dinăuntru a unui lucru, spațiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins într-un asemenea spațiu.

4. reprezentare figurativă a interiorului încăperilor (în pictură).

5. post telefonic care funcționează printr-o centrală ce leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei instituții etc.

6. (fig.) latura lăuntrică, natura morală a omului.


Intern, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interne, lat. internus)

1. adj. care se află înăuntru; interior, lăuntric.

2. organe ~e = organele din cavitatea toracică și abdominală; boli ~e = boli ale organelor interne; motor cu ardere = motor care folosește energia unui combustibil ars în interiorul cilindrului; unghi ~ = unghi format din două drepte tăiate de o secantă, aflat în interiorul lor și de aceeași parte a secantei; (inform.) memorie = memorie a calculatorului făcând parte din unitatea centrală.

3. s. m. f. elev, ucenic care locuiește și ia masa într-un internat.

4. student în medicină care face practică într-o clinică, unde, de obicei, și locuiește.


Intim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intime, lat. intimus)

1. care constituie esența unui lucru; lăuntric.

2. (fig.) strâns, apropiat.

3. (despre sentimente) puternic, profund.

4. (despre oameni; și s. m.) legat printr-o afecțiune puternică, profundă.

5. familiar, prietenos, cordial.

6. referitor la sentimentele de dragoste, erotic; sexual.

7. referitor la viața particulară sau familiară a cuiva.

8. care are loc într-un cadru restrâns.


Intrinsec, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intrinsèque, lat. intrinsecus)

1. care constituie partea lăuntrică, esenţa unui lucru; imanent.

2. valoare = valoarea pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuşi.

3. (anat.; despre muşchi) în interiorul unui organ.

4. (despre semiconductoare) care nu conţine impurităţi.