Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. collaber)
1. tr., refl. (med.; despre un organ) a (se) turti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. djellaba)
1. haină lungă şi largă, desfăcută pe părţi, cu glugă, purtată în Africa de Nord.
Parte de vorbire: adj. (popular)
Origine: (labă + -[n]at)
1. care are picioare mari; cu picioare lungi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. labarum)
1. (antic.) stindard imperial roman pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Isus Hristos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polabe)
1. limbă slavă occidentală vorbită cândva pe cursul inferior al Elbei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. syllabe, lat. syllaba)
1. parte dintr-un cuvânt, dintr-unul sau din mai multe foneme, care se rosteşte într-o singură emisiune a vocii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. alabastro, lat. alabastrum)
1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii.
2. (pex.) obiecte din alabastru.
3. (bot.) boboc sau mugure floral.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibraque, lat. amphibrachus)
1. picior de vers format dintr-o silabă lungă (accentuată) încadrată de două scurte (neaccentuate).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphimacre)
1. picior de vers dintr-o silabă scurtă încadrată de două lungi (neaccentuate).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacrouse)
1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers.
2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anticipa)
1. faptul de a anticipa; anticipaţie.
2. (lingv.) pronunţare anticipată a unui sunet din silaba următoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. archilochium)
1. vers antic prezentând două variante: mare ~ = vers din patru dactili (sau spondei) şi trei trohei; mic ~ = vers din trei picioare, cu doi dactili şi o silabă.