Rezultate principale (Lac):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Lack)
1. soluție pe bază de oxid de aluminiu gelatinos, cu un colorant, folosită în pictură.
2. suc rășinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluție pentru lustruit mobile.
3. lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc.
Rezultate secundare (Lac):
Parte de vorbire: s.
Origine: (n. com.)
1. răşină sintetică pe bază de formol şi uree, folosit la fabricarea lacurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entrelacs)
1. (arhit.) ornament compus din linii sau din corzi împletite, înlănţuite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (n. com.)
1. s. n. lac pentru vopsit elemente metalice conţinând solvenţi cu efecte halucinogene.
2. s. m. (fig.) copil fără cămin, al străzii, care se droghează cu aurolac (I).
Parte de vorbire: s.n. (înv., fam.)
Origine: (berbant + -lâc)
1. purtarea berbantului, desfrânare; faptă de berbant; (înv.) berbănție.
Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (tc. berberlik)
1. unelte de bărbierit, ale bărbierilor.
2. instrumente ale bărbierului.
Parte de vorbire: s.n. (popular)
Origine: (curvăsări + -lâc)
1. viață desfrânată, desfrâu, prostituție; curvie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablactation, lat. ablactatio)
1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreţiei de lapte matern.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrasion, lat. abrasio)
1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.
2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstention, lat. abstentio)
1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinenţă.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstinent, lat. abstinens)
1. (cel) care practică abstinenţa.
2. (cel) care se abţine înfrângându-şi o plăcere.
3. cumpătat, lipsit de lăcomie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthodactyles)
1. pl. gen de saurieni din familia lacertidelor.