Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dilacération)
1. acțiunea de a dilacera, de a sfâșia, de a rupe în bucăți un țesut organic; dilacerare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lacération, lat. laceratio)
1. acțiunea de a lacera și rezultatul ei; sfâșiere, rupere în bucăți; lacerare.
2. (med.) operație care constă în îndepărtarea țesuturilor prin ruperea acestora.