OK
X
lamenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. lamenter, lat. lamentari)
1.
a
se
tângui,
a
se
văicări.
lamentabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. lamentable, lat. lamentabilis)
1.
vrednic
de
milă,
de
plâns.
2.
(și
adv.)
rău,
prost,
mizerabil.
lamentație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. lamentation, lat. lamentatio)
1.
acțiunea
de
a
se
lamenta
și
rezultatul
ei;
lamentare.
2.
plângere
puternică
și
prelungită,
uneori
de
natură
religioasă
și
rituală,
prin
care
se
deplânge
o
nenorocire
publică
sau
personală.
3.
(prin
ext.)
plângere
lungă
amară
și
vie
care
exprimă
ciudă,
regret,
recriminare
etc.
4.
(prin
analogie)
plâns,
zgomot
plângăcios
(emis
de
un
animal
sau
de
un
lucru).
5.
(var.
înv.)
lamentațiune,
lamentăcie.
parlamenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. parlementer)
1.
a
duce
tratative
pentru
a
ajunge
la
o
înțelegere.
absenteism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1.
absență
frecventă
și
nemotivată
dintr-un
loc
de
muncă.
2.
mod
de
exploatare
a
pământului
printr-un
intermediar.
3.
neparticiparea
la
alegeri
sau
la
ședințe
politice.
4.
~
parlamentar
=
practică
folosită
de
deputații
opoziției
constând
în
neparticiparea
la
sesiunile
parlamentului,
pentru
întârzierea
sau
blocarea
adoptării
unor
legi.
amenda (2)
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. amender)
1.
a
modifica
în
vederea
îmbunătățirii.
2.
a
corecta
un
proiect
de
lege
sau
o
propunere
legislativă,
în
timpul
dezbaterilor
parlamentare,
în
vederea
îmbunătățirii
acestuia;
a
îmbunătăți
prin
amendamente
(o
lege).
3.
a
ameliora
natura
solului
prin
introducerea
unor
substanțe.
4.
(jur.)
a
modifica,
a
îmbunătăți
condiția
unei
persoane
prin
reeducare.
antiparlamentar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antiparlementaire)
1.
care
e
contrar
obiceiurilor
parlamentare;
împotriva
uzului
parlamentar.
2.
care
se
opune
reprezentării
populare
a
partidelor
politice;
ostil
regimului
parlamentar.
antiparlamentarism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antiparlamentarisme)
1.
concepție
împotriva
sistemului
parlamentar;
opoziție
față
de
regimul
parlamentar.
arbitra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. arbitrer)
1.
a
soluționa
un
diferend
ca
arbitru.
2.
a
conduce
desfășurarea
regulamentară
a
unei
competiții
sportive.
cameră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. camera)
1.
încăpere
într-un
apartament.
2.
muzică
de
~
=
muzică
destinată
unui
număr
redus
de
interpreți.
3.
compartiment
într-un
sistem
tehnic
(instalație,
mașină,
aparat).
4.
~
obscură
=
a)
încăpere
neluminată
sau
cu
lumină
de
o
anumită
culoare,
în
care
se
lucrează
cu
materiale
fotosensibile;
b)
dispozitiv
cu
ajutorul
căruia
se
obține
pe
un
ecran
imaginea
răsturnată
a
unui
obiect;
~
fotografică
=
a)
aparat
fotografic;
b)
cameră
obscură
de
televiziune
(sau
videocaptoare),
aparat
complex
pentru
captarea
imaginii
și
transformarea
ei
în
semnale
video;
~
de
combustie
=
încăpere
a
motorului
cu
ardere
internă
în
care
se
aprinde
amestecul
de
gaze.
5.
tub
închis
de
cauciuc
care
se
umflă
cu
aer
și
care
se
așază
pe
roată
sub
anvelopă.
6.
balon
de
cauciuc
al
unei
mingi
de
sport.
7.
adunare
parlamentară
constituită;
organ
suprem
al
puterii
de
stat.
8.
(ec.)
instituție
având
ca
obiectiv
sprijinirea
activității
dintr-un
anumit
domeniu.