OK
X
lamentabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. lamentable, lat. lamentabilis)
1.
vrednic
de
milă,
de
plâns.
2.
(și
adv.)
rău,
prost,
mizerabil.
deplorabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. déplorable)
1.
vrednic
de
plâns,
de
compătimit;
jalnic,
lamentabil.
lamentos, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (cf. lat. lamentosus, it. lamentoso)
1.
care
denotă
o
situație
foarte
proastă;
jalnic,
lamentabil.
2.
care
produce
o
impresie
extrem
de
neplăcută;
deplorabil,
lamentabil.
3.
care
inspiră
milă;
lamentabil.
4.
(despre
oameni)
care
se
lamentează
mult.
5.
(despre
oameni)
care
se
află
într-o
stare
vrednică
de
plâns.