Dictionar

Lansator

Parte de vorbire: s.
Origine: (lansa + -tor)

1. instalaţie pentru lansare (2).


Algonevroză

Parte de vorbire: s.
Origine: (algo- + nevroză)

1. simptomatologie nevrotică declanşată de o durere fizică.


Asincron, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)

1. care nu este sincron; asincronic.

2. maşină = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.

3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.


Blefaroconioză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blépharoconiose)

1. inflamare, ulcerare a mucoasei pleoapelor, declanşată de pulberi.


Declanșor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déclencheur)

1. dispozitiv folosit pentru a iniția o acțiune; piesă care declanșează funcționarea unui mecanism; declanşator.

2. (biol.) situație sau stimul care declanșează, într-un mod specific, derularea unui act instinctiv.


Desant

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. desant)

1. trupe transportate pe calea aerului, pe mare sau pe tancuri şi lansate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat.


Falarică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. falarica, fr. falarique)

1. (istorie) suliță romană antică înfășurată în câlți și smoală, care era aprinsă înainte de a fi aruncată; armă de aruncare în formă de săgeată, cu câlți și smoală aprinsă în vârf, care era lansată fie cu mâna, fie cu o mașină.