Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. latinisme)
1. cuvânt, construcție împrumutate din latină și neintegrate încă.
2. curent în lingvistica și filologia română din sec. XIX, care, continuând ideile fruntașilor Școlii Ardelene, din dorința de a demonstra multilateral, împotriva teoriilor false și tendențioase, latinitatea poporului român și a limbii sale, a ajuns la unele exagerări pe linia latinizării forțate a limbii; curentul latinist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + latinism)
1. mişcare culturală şi politică din România din prima jumătate a sec. XIX, care urmărea să dovedească, lingvistic, originea latină a poporului român.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pseudo- + latinism)
1. latinism aparent, prin combinarea unor teme şi elemente formative de origine latină.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. excelsior, comparativ al lui excelsus)
1. latinism care înseamnă „mai sus, mai înalt”.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. latiniste)
2. caracteristic latinismului sau latiniștilor.
3. II. specialist în filologia latină şi în antichitatea romană.
4. adept al latinismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pseudo- + latinism)
1. latinism aparent, prin combinarea unor teme şi elemente formative de origine latină.