Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. leale)
1. care îşi respectă cuvântul dat; sincer; cinstit, corect; fidel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. lealtà)
1. sinceritate, cinste, francheţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attrape)
1. aparenţă înşelătoare; păcăleală.
2. obiect destinat a înşela prin amuzament.
3. siluetă, manechin pentru atragerea vânatului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cavalleresco)
1. care se referă la cavalerism sau la epoca cavalerismului.
2. care prezintă calități de cavaler; care este vrednic de cavaler; care este caracteristic cavalerilor.
3. (prin ext.) care vădește un caracter sincer, deschis; franc, leal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cavaler + -ism)
1. purtare, atitudine de cavaler (II, 1); vitejie; lealitate, onestitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. farce, it. farsa)
1. comedie uşoară în care comicul reiese mai ales din situaţii hazlii; bufonerie.
2. păcăleală, festă.
3. carne tocată şi condimentată cu care se umple o pasăre, un peşte, o legumă; umplutură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. festa)
1. păcăleală, farsă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. franchezza)
1. faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc; sinceritate.
2. calitatea celui care este loial în vorbire și acțiune; lealitate, loialitate.
3. (var.) francheță.