Dictionar

legalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légalité)

1. caracter legal; principiu potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică este obligată să respecte legea; legalism (2).
2. a fi (sau a intra) în ~ = a se conforma legilor în vigoare.
3. ordine legală care asigură viața și activitatea unui stat etc.
 

ilegalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illégalité)

1. act ilegal.
2. situație ilegală a unei organizații, a unui activist al acesteia; ilegalism.
 

clandestinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clandestinité)

1. caracter clandestin; ilegalitate.
 

ilegalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illégalisme)

1. caracter ilegal; ilegalitate.
 

ilegalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ilegal + -ist)

1. activist care luptă în ilegalitate.
 

ilegaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. illegalize)

1. a trece în ilegalitate, a declara ilegal (2).
 

legalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. légalisme)

1. grija, preocuparea de a respecta minuțios litera legii; caracter legal.
2. legalitate.
 

suspiciune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suspicion, lat. suspicio)

1. nesiguranță, îndoială privind corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere.