Dictionar

legifera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. légiférer, it. legiferare)

1. a elabora și a adopta legi.
 

legiferare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (legifera)

1. acțiunea de a legifera și rezultatul ei; legiferat.
2. elaborare a unei legi; adoptare a legilor.
3. reglementare prin legi; consfințire prin lege.
4. (rar) lege.
5. (fig.) impunere a unor legi stricte.
 

legiferat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (legifera)

1. elaborare a unei legi; legiferare.
2. adoptare a legilor; legiferare.
3. reglementare prin legi; legiferare.
4. consfințire prin lege; legiferare.
5. (figurat) impunere a unor legi stricte; legiferare.
 

legiferat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (legifera)

1. care este hotărât prin lege.
2. care este stabilit prin lege.
 

legiferator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (legifera + -tor)

1. care reglementează în temeiul legii.
2. care adoptă legi.
3. justițiar.
 

legisla

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (legislaţie)

1. a elabora și a adopta legi (inclusiv modificarea sau abrogarea legilor existente); a legifera.
 

legislativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. législatif)

1. referitor la legiferare, care legi-ferează.
2. putere ~ă (și s. n.) = una dintre cele trei puteri ale statului constituțional, având atribuția de a elabora legi; organ ~ (și s. n.) = organ al puterii de stat care elaborează și adoptă legile.
 

legiferare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (legifera)

1. acțiunea de a legifera și rezultatul ei; legiferat.
2. elaborare a unei legi; adoptare a legilor.
3. reglementare prin legi; consfințire prin lege.
4. (rar) lege.
5. (fig.) impunere a unor legi stricte.
 

legiferat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (legifera)

1. elaborare a unei legi; legiferare.
2. adoptare a legilor; legiferare.
3. reglementare prin legi; legiferare.
4. consfințire prin lege; legiferare.
5. (figurat) impunere a unor legi stricte; legiferare.