Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN legitimate
4. DE legitim; gesetzlich; rechtmäßig; gesetmäßig
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. légitime, lat. legitimus)
1. întemeiat pe lege, care se justifică prin lege; legal.
2. ~ă apărare = situaţie în care se comite un act de violenţă justificat legal, ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate şi injuste.
3. just, drept; justificat, îndreptăţit.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. légitimer)
1. tr., refl. a(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal.
2. tr. (fig.) a justifica, a îndreptăţi.
3. a recunoaşte unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légitimation)
1. act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din legitimație + abonament)
1. document care servește atât ca legitimație cât și ca abonament.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. légitimisme)
1. teorie care proclamă drept principiu fundamental dreptul inalienabil la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. légitimiste)
1. I. referitor la legitimism; care este un susținător al unei dinastii legitime.
2. II. adept al legitimismului; cel care este un susținător al conducătorului legitim.
3. (prin ext.) partizan care dorește menținerea unei ordini sociale și politice stabilite, existente sau anterioare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adoption, lat. adoptio)
1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.
2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.
3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).
4. (var.) adopțiune.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist)
1. I. referitor la anarhism, ideal politic bazat pe suprimarea statului şi autorităţii.
2. care este favorabil anarhismului; care mărturisește, care exprimă sau care răspândește această doctrină.
3. II. adept al anarhismului; persoană care profesează, care practică anarhismul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. autodéfense)
1. apărare personală, apărare prin mijloace proprii împotriva unui atac; (rar) autoapărat.
2. legitimă apărare, autorizare legală și imediată de a se apăra, inclusiv prin folosirea unor mijloace care ar fi interzise în alte circumstanțe.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (it. bastardo, germ. Bastard)
1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim.
2. hibrid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cléricalisme)
1. curent politic care consideră legitimă extinderea influenţei şi dominaţiei bisericii asupra vieţii sociale, politice şi culturale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. colonialisme)
1. politică de subjugare şi exploatare a coloniilor.
2. doctrină care vizează legitimarea ocupaţiei, dominaţiei politice şi exploatării economice a teritoriilor de către anumite state.