cronică
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. chronique, lat. chronica)
Etimologie: (fr. chronique, lat. chronica)
1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viața unui popor; letopiseț, anale.
2. (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului.
3. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei.
4. ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare.
5. comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva.