Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + complex)
1. ansamblu de specii de organisme instabile într-o navă spaţială pentru cercetări în cosmos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonflexe, lat. circumflexus)
1. curbat în semicerc, arcuit.
2. accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior.
3. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit.
4. (despre plante) cu ramurile curbate în jos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. quadruplex)
1. sistem de transmisie telegrafică ce asigură transmiterea simultană a patru mesaje diferite.
2. (biol.) organism poliploid care are pe un locus patru gene dominante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex)
1. sistem de telegrafie în care pe aceeaşi linie se pot face în acelaşi moment mai multe transmisiuni.
2. maşină de imprimat cu role, care imprimă în mai multe culori pe ambele feţe ale unei ţesături.
3. hârtie, carton din două straturi de pastă lipite prin presare.
4. (poligr.) procedeu de reproducere în două culori a ilustraţiilor monocrome în semitonuri.
5. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea oţelurilor superioare, prin combinarea a două procedee siderurgice.
6. apartament (de lux) pe două nivele.
7. parbriz lamelar din două plăci de sticlă specială, unite la cald sub presiune, după ce s-a introdus între ele o folie pe polivinil.
8. (biol.) organism care are două gene dominante pentru acelaşi caracter.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dur/abil/ + flex/ibil/)
1. material dur, flexibil şi uşor, cu mare rezistenţă la uzură, folosit ca talpă de încălţăminte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lexème)
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. absolutiser)
1. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută.
2. a considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)
1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)
1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.
2. semn grafic care indică această intonaţie.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acéphalocyste)
1. (med.) stadiul încă steril al chistului hidatic (chist hidatic fără scolex).