Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. lexis „vorbă, enunț”)
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -plexie, cf. gr. plexis „lovire, lovitură”)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alexie)
1. (med.) incapacitate de a înțelege limbajul scris; cecitate verbală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)
1. pierdere totală a conştiinţei, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie.
2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aréflexie)
1. absenţă a reflexelor care poate fi totală sau parțială, congenitală sau dobândită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bradylexie)
1. încetinire a ritmului cititului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. alexique)
1. I. referitor la alexie (incapacitatea de a citi, de a înțelege limbajul scris).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiapoplectique)
1. (medicament) contra apoplexiei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. apoplectique)
1. I. (med.) care se referă la apoplexie, care se manifestă prin apoplexie; care indică o predispoziție la apoplexie.
2. II. persoană care prezintă predispoziție la apoplexie, care suferă sau a suferit deja unul sau mai multe atacuri; (pop.) damblagiu, damblalău.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apoplectiforme)
1. (med.) care prezintă simptomele apoplexiei; analog cu apoplexia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catadioptrique)
1. (despre un sistem optic) care presupune refracţie şi reflexie în acelaşi timp.
2. (sistem) care include atât oglinzi, cât și lentile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cataplextique)
1. referitor la cataplexie, la pierderea bruscă a tonusului muscular.