Dictionar

liber 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. liber)

1. strat de țesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare.
2. fibre extrase din scoarța unor arbori.
 

liber arbitru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. libre arbitre)

1. concepție potrivit căreia omul ar avea libertate nemărginită de a acționa după voința sa.
 
 

liber-cugetător

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. libre penseur)

1. gânditor care adoptă o atitudine critică față de religie și de biserică.
 
 

libera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. libérer, lat. liberare)

1. a lăsa la vatră.
2. a elibera.
 
 

absolvi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învățământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
 
 

accelerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă.
 

achita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acquitter)

1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.
2. (fam.) a ucide.
3. tr., refl. a(-și) plăti o datorie.
4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).