Dictionar

Licita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)

1. a vinde la licitaţie.

2. (intr.) a face oferte în cadrul unei licitaţii.

3. (la jocul de cărţi) a atrage, a stimula, a tenta.


Explicita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. expliciter)

1. a face explicit, a clarifica.


Felicita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. féliciter)

1. tr. a spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important etc.

2. refl. (fam.) a se socoti mulţumit pentru un rezultat obţinut.


Licitant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Lizitant)

1. participant activ la o licitaţie.


Licitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. licitation, lat. licitatio)

1. modalitate de vânzare-cumpărare publică a unui bun, a unei mărfi etc., care se adjudecă celui ce oferă prețul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unități specializate, pentru o anumită lucrare, pe aceea care are prețul cel mai scăzut.


Solicita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. solliciter, lat. sollicitare)

1. a cere ceva (cu stăruinţă); a ruga, a apela la cineva, a invita.

2. a supune unor acţiuni fizice.

3. a provoca, a stârni.


Supralicita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (supra1- + licita)

1. a oferi la o licitaţie un preţ mai mare decât preţul oferit (de cineva) anterior.

2. (fig.) a oferi mai mult decât altcineva la o întrecere.

3. a insista prea mult.


Adjudeca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adiudicare după fr. adjuger)

1. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitaţii publice.

2. refl. a-şi atribui, a-şi lua ceva.


Adjudecaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)

1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.

2. (var.) adjudecațiune.


Adjudecător, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adjudicateur)

1. persoană care adjudecă, care face adjudecarea la o licitaţie.

2. (antonim) adjudecatar.


Adresabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.

2. calitatea de a se adresa unei mase largi.

3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.

4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.

5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.


Afişist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. affichiste)

1. artist care creează afişe publicitare.

2. desenator specializat în realizarea de afișe publicitare.


Anduranţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. endurance)

1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.

2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.

3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.

4. rezistenţă mecanică a (unui motor).

5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.