Rezultate principale (Licitaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. licitation, lat. licitatio)
1. modalitate de vânzare-cumpărare publică a unui bun, a unei mărfi etc., care se adjudecă celui ce oferă prețul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unități specializate, pentru o anumită lucrare, pe aceea care are prețul cel mai scăzut.
Rezultate secundare (Licitaţie):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pollicitation, lat. pollicitatio)
1. ofertă de a contracta, îndeplinind anumite criterii, care nu a fost încă acceptată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (supra1- + licitaţie)
2. (fig.) promisiunea care întrece altă promisiune făcută de altcineva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)
1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adjudicateur)
1. persoană care adjudecă, care face adjudecarea la o licitaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Auction, lat. auctio)
1. proces de cumpărare și vânzare de bunuri sau servicii prin oferirea acestora la licitație (vânzarea celui mai mare ofertant, iar cumpărarea de la ofertantul cel mai mic); vânzare la licitație.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. bridge)
1. joc de cărți de licitație și levată la care iau parte patru jucători, doi contra doi, și la care se folosesc 52 de cărți.
2. (jazz) partea centrală a unei teme.
3. (stomatologie) aparat dentar care formează o punte între doi dinți.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. colicitant)
1. fiecare dintre comoștenitorii sau coproprietarii în numele cărora se face o vânzare prin licitație.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)
1. a vinde la licitaţie.
2. (intr.) a face oferte în cadrul unei licitaţii.
3. (la jocul de cărţi) a atrage, a stimula, a tenta.