Parte de vorbire: adj.
Origine: (limita)
2. (fig.) cu posibilităţi intelectuale reduse; mărginit, obtuz.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. limitatif)
1. care limitează; restrictiv.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (limita + -tor, cf. fr. limitateur)
1. mecanism, aparat sau dispozitiv care împiedică în mod automat ca o mărime fizică să depăşească anumite limite; limitor.
2. (radio) circuit electronic cu ajutorul căruia se realizează limitarea semnalelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agranulocyte)
1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphiarthrose)
1. articulaţie a oaselor cu un grad limitat de mobilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apophysite)
1. (med.) osteită limitată la o apofiză; inflamația unei apofize, parte proeminentă a unui os.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. area)
1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafeţe limitate.
2. zonă de răspândire a unui fenomen.
3. areal
4. teritoriu în care se vorbeşte o anumită limbă, un dialect etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automorphe)
1. (despre minerale) limitat de formele cristaline proprii speciei respective.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autunien)
1. (din) permianul inferior de facies continental, limitat la vestul Europei.