Dictionar

clar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. clarus, fr. clair)

1. (și adv.) limpede, deslușit, curat.
2. transparent; (despre aer, cer) senin, luminos.
3. (despre sunete, voci) care răsună distinct.
4. lămurit, evident.
 

clarifica

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (lat. clarificare, fr. clarifier)

1. a face să devină sau a deveni (mai) clar, (mai) ușor de înțeles; a (se) lămuri, a (se) desluși.
2. (înv.; despre lichide) a deveni clar, a se face limpede, a (se) curăța.
 

clarvăzător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. clairvoyant)

1. (cel) care prevede cu precizie; (spirit) pătrunzător, limpede.
 

cristalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cristallin)

1. curat, transparent, limpede; carac-teristic cristalului.
2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline.
3. sub formă de cristale (1).
4. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului.
 

discerne

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. discerner, lat. discernere)

1. a judeca limpede, deosebind lucrurile, situațiile etc.; a raționa cu pătrundere și precizie.
 

evident, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. évident, lat. videns)

1. (și adv.) vădit, neîndoielnic, clar, limpede.