Dictionar

lingușie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (linguși + -ie)

1. acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; adulare, lingușeală, lingușitură.
2. gest, act, care vizează să câștige favoarea cuiva; vorbă, atitudine lingușitoare.
 

lingușire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. linguși)

1. acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură.
 

lingușitură

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (linguși + -tură)

1. lingușire
 

adula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aduler, lat. adulari)

1. a linguși, a flata în chip servil.
 

adulator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. adulateur)

1. (persoană) care adulează cu insistență, adesea din josnicie sau interes propriu; lingușitor.
 

panegiric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. panégyrique)

1. discurs la vechii greci și la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintașilor sau se aduceau laude unui oraș, unei persoane însemnate.
2. elogiu, laudă.
3. tămâiere, laudă exagerată și nemeritată, lingușitoare.
 

reptilian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. reptilien)

1. referitor la reptile; care aparține reptilelor; reptilin.
2. (fig.) lingușitor, josnic.
3. referitor la reptilieni (extratereștri).
 

servil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. servile, lat. servilis)

1. referitor la condiția de sclav.
2. slugarnic; lingușitor; supus.
3. care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate.
4. (despre traduceri) care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul; literal.
 

yesman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. yesman)

1. adept necondiționat al cuiva; om lingușitor.