Dictionar

Lingușire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. linguși)

1. acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură.


Lingușitură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (linguși + -tură)

1. lingușire