lori

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lori)

1. mic papagal cu coada lungă, din Oceania.

dolori

Parte de vorbire:  vb. intr. (înv., reg.)  
Etimologie: (v. dolor)

1. a zăcea și a avea dureri mari.

LORI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. lorum „curea”)

1. „curea, panglică”.

lorică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lorica)

1. armură medievală; platoșă, cuirasă.
2. carapace silicioasă a celulei la diatomee.

loricat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. loriqué, lat. loricatus)

1. acoperit cu un înveliș tare.

loricat; cuirasat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT loricatus; cataphractus
2. FR loriqué; à croûte
3. EN loricate; testaceous
4. DE bepanzert; gepanzert
5. RU пaнцирный; с (твердой) коркой
6. HU páncélos

loriform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. loriformis)

1. (despre organe vegetale) de forma unei curele sau a unei panglici; cordelat.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abundență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belșug; bogăție.
2. cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.

accelerometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accéléromètre)

1. instrument pentru măsurarea valorilor accelerației.

acervul

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
2. grămadă mică.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociați la ciupercile parazite.
5. himeniu nud.

achirofite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. achyrophytes)

1. (bot.) plante cu flori glumacee (având sau constând din glume).