Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Los)
1. bilet care oferă dreptul de a participa la extrageri periodice cu premii; bilet de loterie.
2. ~ în plic = joc de noroc cu bilete închise în plic, care se trag la sorți, dintre care unele sunt declarate câștigătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Lösung)
1. formulare concisă a unei idei călăuzitoare, a unei chemări la îndeplinirea unei sarcini de actualitate.
2. placardă, afiş etc. cu o astfel de chemare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lozincă + -ard)
1. cu caracter de lozincă; care denotă un entuziasm neîntemeiat, de paradă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus., it. silos, germ. Silo)
1. construcție înzestrată cu instalații de uscare pentru depozitarea, păstrarea și conservarea cerealelor, a cărbunilor etc.
2. depozit pentru păstrarea furajelor, a fructelor etc.
3. cavitate cilindrică săpată în sol în care sunt instalate și din care se lansează proiectile teleghidate cu propulsie autonomă, rachete.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. tot „întreg”, lat. totus)
1. făină neamestecată, care se strânge ghemotoc și rămâne nefiartă.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylcellulose)
1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)
1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acétobutyrate)
1. (chimie) un amestec de acetat și butirat.
2. (chimie) ~ de celuloză = ester mixt al celulozei, la fabricarea fibrelor de celuloză, a lacurilor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétolyse)
1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. accuratezza)
1. exactitate, corectitudine, precizie; scrupulozitate.