Dictionar

LUCI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. lux, lucis „lumină”)

1. „lumină”.
 

lucid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lucide)

1. conștient; (fig.) treaz.
2. care judecă limpede, cu mintea clară.
 

luciditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lucidité)

1. claritate în gândire.
2. deplinătate a facultăților intelectuale; stare de conștiență.
 

luciferianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luciférianisme)

1. practici oculte ale luciferienilor.
 

luciferic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. luziferisch)

1. care aparține lui Lucifer; referitor la Lucifer; caracteristic lui Lucifer; demonic, (rar) luciferian.
 

luciferieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lucifériens)

1. pl. nume dat în evul mediu diferiților sectari care propagau cultul lui Satan.
 

actinolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinolithe)

1. piatră strălucitoare verde, cu cristale alungite radiale.
 

acusmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acousmie)

1. halucinație auditivă care împiedică perceperea sunetelor.
 

adamsită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamsite)

1. substanță toxică de luptă, iritantă, strălucitoare.
 

a giorno

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (it. a giorno)

1. caracterizează un iluminat la fel de strălucitor ca lumina zilei, ca ziua.
2. luminat a ~ = luminat cu lămpi multe.
 

alabandină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alabandine)

1. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic.
 

albescență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. albescence)

1. stare a ceea ce este alb; culoare albă (strălucitoare); albiciune.