Dictionar

Rezultate secundare (Lucid):

Lucid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lucide)

1. conştient; (fig.) treaz.

2. care judecă limpede, cu mintea clară.


Luciditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lucidité)

1. claritate în gândire.

2. deplinătate a facultăţilor intelectuale; stare de conştienţă.


Opac; mat; netransparent; nepelucid

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT opacus; haud lucidus; impellucidus

2. FR opaque; mat; dépoli; terne

3. EN mat; lustreless; opaque; pale; subdued; not transparent

4. DE matt; undurchsichtig; glanzlos

5. RU мaтовый; туслый

6. HU fénytelen; matt; átlátszatlan


Amilază

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.

2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.

3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.


Andradit

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. andradite)

1. varietate de granat incolor sau brun, verde, negru, translucid.


Balon 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballon)

1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai uşor decât aerul, la care este ataşată o nacelă.

2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.

3. băşică de cauciuc foarte subţire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.

4. minge (de fotbal, de baschet etc.).

5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcaţiile de regate.

6. înveliş transparent sau translucid, etanş, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.

7. vas de formă sferică pentru anumite reacţii chimice (de laborator).


Calcedonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcédonie)

1. varietate de cuarţ translucidă, cristalizată, albă, cenuşie sau albăstruie, piatră semipreţioasă, abraziv etc.


Colibacil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colibacille)

1. bacil în intestinul gros, care degradează proteinele şi glucidele şi care poate deveni patogen în anumite cazuri.


Conştient, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conscient)

1. care îşi seama de realitatea înconjurătoare.

2. care îşi seama de posibilităţile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid.

3. care realizează scopuri dinainte fixate.