Rezultate secundare (Lucitor):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT lucidus; splendens; nitidus; lucens
2. FR luisant; lustré; poli; brillant
3. EN shining; glistening; polished; nitid; nitidous; vernicose; lustrous
4. DE glänzend; leuchtend; schimmernd
5. RU блестящий; светлый; сияющий
6. HU fénylő, csillogó, ragyogó
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. a giorno)
1. caracterizează un iluminat la fel de strălucitor ca lumina zilei, ca ziua.
2. luminat a ~ = luminat cu lămpi multe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérium)
1. metal strălucitor, moale şi ductil, din familia lantanidelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chrysomélides)
1. pl. familie de insecte coleoptere strălucitor colorate, pe diverse plante (ovăz, lucernă, ceapă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (distinge)
1. remarcabil, deosebit, eminent.
2. plin de distincţie; elegant, graţios, strălucitor (în purtări, în ţinută).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dogue, engl. dog)
1. câine mare de pază, puternic, cu părul scurt şi lins, strălucitor, cu urechile drepte, ascuţite şi cu botul şi fruntea curbate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dolic)
1. plantă erbacee leguminoasă din ţările calde, cu flori violete şi având ca fructe păstăi colorate în violet-purpuriu lucitor; fasole japoneză.