Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (mânca + -ăcios)
1. (persoană) care mănâncă mult și des, lacom la mâncare; (om) mâncău.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gourmand)
1. (om) amator de mâncăruri bune; mâncăcios; gurmet.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pantagruélique)
1. referitor la personajul Pantagruel și, prin metonimie, la opera lui Rabelais.
2. care are un apetit uriaș, demn de Pantagruel; lacom, mâncăcios, nesătul; (prin ext.) îmbelşugat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. polyphage)
1. (despre organisme) care parazitează mai multe specii de plante sau animale.
2. cu nutriție variată; (prin general.) cu regim alimentar foarte variat; omnivor.
3. care mănâncă orice, de toate; care mănâncă mult; mâncăcios, mâncău.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vorace, lat. vorax)
1. care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios adefag.