Rezultate secundare (Mândră):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. salamandre, lat. salamandra)
1. mic batracian, asemănător şopârlei, prin locuri umede şi întunecoase.
Parte de vorbire: s.f. (Transilvania)
Origine: (de stabilit)
1. femeie vioaie, flușturatică și intrigantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. branchiosaurus)
1. mic animal amfibiu fosil, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaştini.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. comper)
1. intr. (despre unităţi militare sau turişti) a se instala provizoriu în campament.
2. refl. (fig.) a se ţine într-o atitudine mândră, provocatoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. caudato, fr. caudé/s/)
2. s. n. pl. ordin de batracieni cu corpul alungit, prevăzut cu coadă: salamandra, tritonul etc.; urodele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protriton)
1. amfibian din grupa stegocefalilor, asemănător cu salamandra, care trăieşte în mlaştini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scopolamine)
1. alcaloid din mandragoră, cu acţiune asemănătoare atropinei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. triton, germ. Triton)
1. zeitate marină greacă cu bust de om şi coadă de peşte.
2. batracian având înfăţişarea unui mormoloc de broască; salamandră de apă.
3. moluscă gasteropodă marină, cu o cochilie conică, lungă.