Dictionar

mânzăți

Parte de vorbire:  vb. intr. (regional)  
Etimologie: (mânzat)

1. (despre vaci) a făta din doi în doi ani.
 

mânzăție

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (mânzat + -ie)

1. perioadă în care vițeii sunt mânzați.
 

slabiță

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (slabină)

1. (la animale) parte moale și scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert, flămânzare, slabină.
 

mânzăție

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (mânzat + -ie)

1. perioadă în care vițeii sunt mânzați.