Rezultate secundare (Măguli):
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (măguli + -ciune)
1. vorbă, gest de măgulire; măguleală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compliment)
1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.
2. (pl.) salutări transmise prin intermediul cuiva.
3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverenţă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. flatter)
1. a lăuda peste măsură; a măguli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din fr. cajoler „a mângâia”)
1. faptul de a arăta tandrețe cu gesturi blânde, de mângâiere; dezmierdare.
2. (prin ext.) flatare, măgulire cu cuvinte frumoase.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (măguli + -ciune)
1. vorbă, gest de măgulire; măguleală.