Parte de vorbire: s.n. (regional)
Origine: (plăcintă + -tor)
1. sucitor pentru întins foi de aluat; (reg.) plăcintar.
2. bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafețe brăzdată de șanțuri, cu care se calcă rufele de pânză groasă; (reg.) măngălău.
3. scândură dreptunghiulară, cu suprafața brăzdată de șanțuri, pe care se freacă rufele la spălat; (reg.) măngălău.
Parte de vorbire: s.n. (Bucov., Mold.)
Origine: (zoli + -tor)
1. bucată de lemn crestată sau tablă de zinc ondulată pe care se freacă rufele săpunite; (reg.) măngălău.