Dictionar

cest 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. caestus, fr. ceste)

1. (ant.) mănușă de piele armată cu plumb sau fier, de care se serveau atleții în luptele pugilistice.
 

gantlet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. gantelet)

1. mănușă pentru armură, acoperită cu lame de fier.
 

mitenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mitaine)

1. mănușă care lasă liber vârful degetelor.
 

tubulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tubulé)

1. cu una sau mai multe tubuluri.
2. (despre flori, glande etc.) în formă de tub sau de deget de mănușă.
 

gantelet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. gantelet)

1. (ist.) mănușă acoperită cu lame de fier, parte a armurii unui cavaler.